Apariţia cancerului de col este precedată de o serie de anomalii celulare caracterizate prin modificări citologice şi histologice, considerate leziuni precanceroase. Acestea includ leziuni precursoare atât pentru carcinomul cu celule scuamoase: neoplazia cervicală intraepitelială (CIN) sau leziuni scuamoase intraepiteliale (SIL) cât şi pentru pentru adenocarcinom: neoplazia glandulară intraepitelială (GIN) sau adenocarcinom "in situ".

Aceste leziuni au caracter evolutiv diferit: leziunile LSIL (LOW GRADE) având tendinţă spre regresie, în timp ce leziunile HSIL (HIGH GRADE) au tendinţă spre progresie. Progresia de la displazie uşoară la displazie moderată, apoi la displazie severă și, în final, la carcinom invaziv se desfașoară pe parcusul unei perioade variabile de timp, ținând cont de factorii genetici și de risc specifici fiecărei paciente și poate varia, în general, între 10 și 40 ani.

Diagnosticul leziunilor precanceroase ale colului uterin presupune:
- un diagnostic clinic şi
- un examen paraclinic complex ce include:
• citologia (examenul Babeș-Papanicolaou în frotiu clasic sau în mediu lichid);
• colposcopia (clasică sau digitală);
• depistarea infecţiei HPV (cu tipaj viral);
• biopsie de col cu examen histo-patologic.

Tabloul clinic al leziunilor precanceroase este sărac şi nespecific, semnul clinic dominant fiind leucoreea.

Diagnosticul citologic (ex. Babeș-Papanicolaou) reprezintă principala metodă de screening si diagnostic. În România, screeningul pentru depistarea cancerului de col uterin constă în testarea citologică Babeş-Papanicolaou recomandată femeilor în vârstă de peste 20 de ani care nu au un diagnostic confirmat de cancer de col uterin. Urmărirea citologică se va opri la femeile care au împlinit vârsta de 64 de ani, dar numai dacă au ultimele 3 frotiuri normale, iar intervalul pentru efectuarea testului este de 3 ani (pentru femeile care au ultimele 3 examene normale).

Screening-ul leziunilor precursoare în conformitate cu ghidurile SOGR

- prin test Babeș Papanicolaou în sistem convențional sau în mediul lichid, în intervalul de vârstă 21-65 de ani, la un interval de 3 ani, dacă două teste consecutive au fost negative pentru leziuni intraepiteliale.

- Pentru cotestare (examen Babeș-Papanicolaou și testare HPV), beneficiile screening-ului sunt mari dacă aceasta se efectuează pentru grupa de vârstă 30-65 ani la fiecare 5 ani.

- Nu se recomandă screening femeilor cu histerectomie efectuată pentru o patologie benignă.

- Recomandarea de screening nu se referă la pacientele cu factori de risc precum HIV, sistem imun compromis prin tratamente imunosupresive (transplant renal), sau leziuni precanceroase de risc înalt sau cancer tratate anterior.

Colposcopia reprezintă o etapă ulterioară și importantă a diagnosticului, cea mai comună indicaţie fiind un frotiu citologic anormal. Corelată cu biopsia reprezintă "standardul de aur" pentru diagnosticul leziunilor precanceroase. Doar examenul histopatologic este cel care confirmă prezenţa leziunilor precanceroase şi tipul acestora.

Începând din 1990 detecţia HPV a început să facă parte din managementul leziunilor precanceroase.

Testarea este indicată doar în legătură cu examenul citologic în cazul rezultatelor ce indică prezența de celule scuamoase atipice. U.S. Preventive Services Task Force militează împotriva utilizarii testelor HPV ca metodă singulară de screening. Sunt disponibile mai multe metode pentru tratamentul leziunilor precanceroase.

În funcție de gravitatea leziunilor depistate, tratamentul poate fi medicamentos (însoțit de monitorizarea atentă citologică si colposcopică) sau chirurgical. Acesta din urmă, la rândul său, poate fi conservator - ce constă doar în îndepărtarea leziunilor – excizie cu ansa diatermică (ERAD), excizie largă a zonei de transformare (LLETZ), excizia polipilor de la nivelul colului, conizaţia/amputația de col uterin - sau poate fi radicală (histerectomia – extirparea uterului in întregime).